Închipuiți-vă

Am publicat textul acesta pe voxpublica.ro (AICI), acum mai bine de o lună. Îl pun acum şi pe blog ca să ştiţi - cine vrea, evident - care este părerea mea în problema cea mai dezbătută vara asta. Şi ca să înţelegem odată în plus de ce preşedintele-jucător se joacă de-a mineritul cu atâta râvnă.

Închipuiți-vă că firma unor bogătași veșnic nesătui ar începe să arunce cu bani într-o țară săracă. Să riște niște zeci sau sute de milioane de euro pentru a scoate apoi miliarde. De fapt, e greșit spus să riște. Mai corect e să investească. Așa se face orice afacere, veți spune.

Închipuiți-vă că investiția ar fi în oameni, dar nu în cei de pe stradă. Ei trebuie să aibă o calitate: putere de decizie. Sau alta: influență. Prima țintă ar fi guvernanții. Un rând ia potul și pleacă, apoi vine altul și încă unul. Afacerea se maturizează greu, iar oamenii aceștia cu costume de firmă sunt scumpi, dar merită; măcar așa nu se vor turna unii pe alții. De sus în jos și de la dreapta la stânga, ”investițiile” ar atinge șefi de comitete și comisii, primari, prefecți, magistrați și multe alte categorii, fără carte, dar mai ales cu. E ușor să închizi ochii dacă ți se umple punga. Și apoi, nu trebuie decât să te lași luat de curent: în loc să urli la lună pe gratis, mai bine faci ca toți ceilalți.

Închipuiți-vă acum că această cangrenă ar putea fi descoperită și înfierată de medicul societății, care este presa. Sau câinele de pază, cum i-ar zice unii. Ar fi păcat ca întregul business să se înece la mal. Așa că firma ar cumpăra publicitate la un nivel nemaivăzut. Altfel spus, tăcere. Mari televiziuni, mari ziare, site-uri. Știu, pare penal, dar aceasta e numai o poveste și, oricum, am convenit deja că magistrații ar privi în altă parte. Până la urmă, de ce să latre presa? Cine ar vrea să mai audă, o dată în plus, că țara are oameni corupți? Sau ce folos ca publicul să afle că marea afacere ar putea desfigura natura, stârpi animale și îmbolnăvi generații de oameni? Vin bani, ăsta ar fi mesajul care ar trebui transmis locuitorilor respectivei țări, ca să judece cu lăcomia, nu cu mintea, ca să vadă prezentul și să ignore viitorul.

Închipuiți-vă că țara aceasta ar avea zăcăminte de câteva sute de tone de aur. Închipuiți-vă că țara aceasta ar fi România.