Jucători peste valoarea campionatului. Cum i-a schimbat Porumboiu filosofia lui Paszkany

Patronul CFR-ului, Paszkany Arpad, declara pe la începuturile ascensiunii clubului clujean că nu vrea să transfere jucători străini peste media campionatului. A explicat și de ce. ”Degeaba îl aduci pe Ronaldo în Liga I, pentru că aici s-ar plafona. Fotbaliștii trebuie să crească odată cu echipa”, spunea omul de afaceri. Așa că i-a adus pe Semedo, pe Cadu sau pe Tony, care nu au însemnat mare lucru pentru țara lor sau la nivel european nici înainte de performanțele din România, nici după. Alvaro Pereira a fost mai degrabă o excepție.

La fel ca Paszkany au gândit și alți șefi de cluburi. Sau poate că bugetele nu le-au permis o altă filosofie. Nu s-a aliniat însă Adrian Porumboiu. Finanțatorul Vasluiului i-a adus în Liga I pe Wesley și pe Adailton, care, fără să fie de nivelul lui Ronaldo, sunt decisivi aproape meci de meci. Adailton cel puțin nu pare să se fi plafonat deloc în România și, în ciuda celor 34 de ani și a unei firești pierderi de viteză, nu lasă să treacă o partidă fără să iasă în evidență. Prestația brazilianului premiază până la urmă viziunea managerială a lui Porumboiu, care însă trebuie confirmată și cu un trofeu.

Probabil că văzând ce face FC Vaslui, și Paszkany și-a schimbat setul de principii. Ca urmare, în această vară a reușit să îl transfere pe Weldon, un atacant care înscrie cu o ușurință cum rar se vede în Liga I. La prima vedere, el pare să fie ”Adailtonul” Clujului. Cel care poate depune mărturie primul despre calitatea de golgheter a lui Weldon este Grahovac și nu mă va convinge nimeni că golul printre picioare luat de portarul Oțelului făcea parte dintr-un scenariu.

Străinii de valoare par mai degrabă rătăciți în România. Ajung aici la apusul carierei sau atrași de numele unui antrenor cum este Jorge Costa, însă trebuie să ne bucurăm că au ales până la urmă Liga I, indiferent de motiv. Se prea poate că jucătorii cresc odată cu echipele, cum spune Paszkany, dar e sigur că întreaga competiție internă capătă anvergură pe măsură ce se apreciează valoarea fotbaliștilor.

Acest articol a apărut și pe sportVOX.ro.

Ce să caute CFR acolo? Până şi WC-urile de pe Cluj Arena sunt în culorile lui ”U” PLUS Femeile, discriminate pe noul stadion

Presa vă prezintă cu lux de amănunte date despre gazonul, tartanul, lojele, tabelele sau sala de conferinţe de pe Cluj Arena, care sunt toate luate separat şi împreună excepţionale. Mă rog, până la proba contrarie. Ce vă  ofer eu, în premieră planetară :), sunt încăperile de pe stadion pe care le veţi vizitaţi, cum să vă spun?, numai la nevoie. WC-urile.

Dacă intraţi într-o toaletă a stadionului, veţi înţelege de ce nu e binevenită CFR în Parcul Mare. Toate grupurile sanitare sunt echipate corespunzător, adică în alb şi negru, culorile lui ”U”. De fapt, în gri foarte deschis, aproape alb, şi în gri foarte închis, aproape negru.

Potrivit lui Cornel Filip, din conducerea constructorului ACI, stadionul are peste 50 de WC-uri. Femeile sunt discriminate: au cu 40% mai puţine toalete decât bărbaţii. "Sunt 51 sau 52 de grupuri sanitare, dintre care 70% destinate bărbaţilor şi 30% destinate femeilor", a declarat Filip. În schimb, băile femeilor au oglinzi, în timp ce la bărbați nu există așa ceva.

Iată fotografii realizate într-o toaletă a Cluj Arena.

Ca să vedeţi că nu există coincidenţe

ActiveWatch - Agenţia de Monitorizare a Presei a trimis o sesizare la CNA, pe 31 august, privind emisiunea "Telejurnal" de la TVR 1, difuzată pe 28 august, de la ora 20.16, în care a fost difuzat un material despre Roşia Montană, considerat a fi "părtinitor" de către asociaţie.

"Vă semnalăm că acest material, realizat de TVR cu privire la exploatarea minieră de la Roşia Montană, este documentat neprofesionist. Materialul este mai degrabă o pledoarie pentru începerea exploatării miniere, decât o informare echidistantă a situaţiei de la Roşia Montană. Ştirea, prezentată de jurnalistul Adrian Rozenberg, cuprinde numai argumente în favoarea începerii exploatării miniere de la Roşia Montană, nu face referire la poziţiile celor care se opun proiectului şi foloseşte o serie de informaţii false (staţia de epurare depinde de redeschiderea minei, un inginer minier responsabil cu ecologizarea minelor este prezentat drept un fost şef de exploatare)", se arată în sesizare.


Adrian Roca-Rozenberg, reporter TVR Cluj / FOTO: ziarulring.ro

Ca urmare, Consiliul Naţional al Audiovizualului a decis, joi, să atenţioneze TVR pentru prezentarea dezechilibrată a proiectului de exploatare minieră de la Roşia Montană. Pentru prezentarea favorabilă sau defavorabilă a proiectului, CNA a mai somat Radio România Actualităţi şi The Money Channel şi a atenţionat Realitatea TV şi B1 TV (AICI un material complet despre sancţiunile date de CNA).


Renate Roca-Rozenberg / FOTO: adevarul.ro

Ca să vedeţi că nu există coincidenţe, Adrian Rozenberg este soţul Renatei Roca-Rozenberg, cea care conduce agenţia specializată în servicii de relaţii publice PR & More. Iar această agenţie este principala colaboratoare a RMGC la Cluj, aşa cum se poate vedea şi în portofoliul publicat pe site-ul prandmore.ro. Din păcate, nu am să vă dau cifre, dar ştiu că RMGC reprezintă principala sursă de venit a agenţiei clujene.



O fi totuşi o coincidenţă? Prefer să nu trag o concluzie şi vă invit pe Dvs. să o faceţi, poate chiar la comentariile acestui articol.

Follow la articolul cu Fornade: un reportaj excepţional cu luptele de cocoşi din Caraibe

Scriam ieri că Alin Fornade, omul în jurul căruia s-a coagulat redacţia Gazetei Sporturilor de Transilvania, a fost concediat. Reacţiile au apărut imediat, în special pe Facebook.

"gsp îşi pierde cel mai bun editorialist. Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac", a scris Carmen Kayser, jurnalist la Bild, în Germania.

"Încă nu-mi vine să cred, deşi eu una cred că asta îl va întări şi îl va propulsa spre ceva mai bun", a comentat şi Ada Roşca.

Informaţia a fost preluată şi comentată pe blogul lui Ovidiu Blag şi pe cel al lui Liviu Alexa.

Vreau să vă propun unul dintre reportajele excepţionale realizate de Alin, pentru Gazeta Sporturilor. Este vorba despre luptele de cocoşi din Republica Dominicană, pline de pasiune, de încrâncenare, de sânge. Chiar dacă a fost publicat în 26 februarie 2011, reportajul nu şi-a pierdut nimic din savoare. Sunt convins că foarte mulţi dintre voi, consumatorii de online, nu l-aţi citit, pentru că a apărut doar în ediţia tipărită a ziarului. Enjoy it!

Omul în jurul căruia s-a coagulat cea mai competentă redacţie de sport clujeană a fost concediat

Fosta potcoavă a fost leagănul şi reazemul unor generaţii întregi de suporteri ai Universităţii Cluj. Aici, Mircea Luca nu s-a speriat de crampoanele atacanţilor, aici Ivansuc scria serenade pentru inima tribunei, aici alfabetul începea cu litera “U”. Emoţiile, amintirile, poveştile, necazurile nu pot fi expropriate. Aici au fost aprinse zeci de mii de lumînări în memoria legendelor clubului, un gest unic în România. Lumînările s-au stins, dar spiritul nu e perisabil... (textul complet, AICI)

“Ştiinţa” n-a fost doar o echipă de fotbal. A fost un reazem în zilele anoste din epoca în care sportul era singura bucurie îngăduită de regim. A fost prietenul alături de care traversai încă o săptămînă aşteptînd să-l auzi pe Domozină anunţînd golul cînd mingea era încă în terenul advers. “Fotbalul nu e o problemă de viaţă şi de moarte, e mult mai mult decît atît”, e una dintre expresiile celebre din lumea microbiştilor. Pentru Universitatea a rămas doar moartea şi regretul că merita o viaţă mai dulce... (textul complet, AICI)

Uneori, istoria unui club poate fi comprimată într-o cifră. Patru e notă de trecere la Universitate. Mai precis la Universitatea Cluj. E numărul purtat de fundaşul Zsolt Szilagyi. Probabil că nu-l ştiţi. Nu are selecţii în naţională, nu apare în presa de scandal. Genunchiul stîng a devenit un studiu de caz pentru ortopezi. Medicii nu l-au menajat. A auzit des că nu va mai juca fotbal niciodată. Diagnosticul a fost contrazis ferm de Szilagyi. S-a întors apt pentru o nouă încorporare... (textul complet, AICI)

Lucian Sînmărtean a fost supranumit cîndva “Platini”. O exagerare, desigur, dar în fotbal poreclele ţin loc de titlu nobiliar. Între timp, Platini a ajuns preşedintele UEFA, iar mijlocaşul plecat din Bistriţa s-a refugiat undeva în spatele frontului, la Vaslui. Sînmărtean invită adversarul la o coridă. Driblingul său e greu de anticipat. Mişcarea e naturală, corpul şi mingea sînt într-o simbioza perfectă. Probabil că n-ar putea să explice cum fentează. E mai mult instinct decît ştiinţă... (textul complet, AICI)



V-am propus patru fragmente din textele lui Alin Fornade. Nu vă ascund, este unul dintre autorii mei preferaţi, dacă ne referim la editoriale şi reportaje sportive. Şansa face să îmi fie şi prieten. Alin, omul în jurul căruia s-a coagulat redacţia Prosport (devenită apoi Gazeta Sporturilor) la Cluj, acum 11 ani, a fost trecut marţi pe linie moartă, fără explicaţii. Gazeta nu mai are nevoie de el. Am putea vorbi la infinit despre valoare, dacă ea există şi dacă este apreciată. Sau pur şi simplu am putea constata, o dată în plus, că suntem în România. Nu mă înţelegeţi greşit. Alin nu este o victimă, nu trebuie să îi plângă cineva de milă. Concedierea nu o să-l facă să moară de foame pe omul care a trimis reportaje, pe banii lui, de pe "Artemio Franchi" sau din Caraibe. Mai degrabă reţineţi că acest jurnalist onest şi curajos, cu condei fin, un observator vigilent al sportului românesc, este acum liber. Cine face prima ofertă? :)

Imagini în premieră din cripta de sub catedrala "Schimbarea la faţă" VIDEO

În centrul Clujului, cobori zece trepte pe o scară abruptă şi faci un salt înapoi în timp, de peste 200 de ani. Cripta catedralei Schimbarea la faţă este o adevărată pagină de istorie a Clujului. Ea a fost construită odată cu biserica, în 1779, dar a fost zidită şi mascată de călugării franciscani în 1920, când lăcaşul de cult a fost trecut de Papă la greco-catolici. Timp de 79 de ani, nimeni nu a ştiut ce se ascunde sub catedrală.

Cripta de sub catedrala "Schimbarea la faţă" este un adevărat labirint. Are 150 de locuri de veci şi a fost descoperită din greşeală, în 1999. Îngrijitorii bisericii au forat atunci cu un burghiu de mină în podea, pentru a vedea care este sursa umidităţii excesive.


"Burghiul, după ce a lucrat un metru, a căzut în gol. Atunci am pus pe o sfoară un bec şi am văzut că se deschide un spaţiu. Noi nu ştiam că sub biserică este o criptă", a spus preotul Teodor Lazăr.


Un primar şi un avocat al poporului, îngropaţi în criptă
Potrivit pietrelor funerare, oamenii au fost îngropaţi aici între 1785 şi 1920. În dreptul fiecăruia este trecut numele şi poziţia socială. Am descoperit un avocat al poporului, un poştaş şi chiar un primar, dar majoritatea sunt nobili, care au oferit donaţii bisericii.


"Dacă sondăm aici, nu ştiu unde putem ajunge. O cercetare interesantă ar fi excavarea acestei umpluturi. E un coborând aici", ne-a arătat preotul. Într-un capăt al labirintului există un puţ, care alimentează bănuiala că sub centrul Clujului ar exista o adevărată reţea de galerii subterane. 


Cripta - viitor obiectiv turistic

Istoricii şi arheologii nu s-au arătat încă interesaţi de cripta din centrul Clujului, dar asta nu înseamnă că, în viitorul apropiat, aceasta nu ar putea deveni o atracţie turistică.
"Nu este o mare investiţie. Trebuie igienizat, amenajat puţin locul cu o pardoseală, cu un acces civilizat. De ce nu? Probabil că există urmaşi ai acestor oameni, e vorba de 200 de ani, de 150 de ani... chiar 100 de ani şi mai puţin. Poate există strănepoţi care ar dori să îşi vadă înaintaşii şi nu numai. E un spaţiu grăitor, nu e un spaţiu mort, cum pare", a afirmat Teodor Lazăr.

Acest text a fost publicat şi pe ziuadecj.ro.

Vedeţi aici ştirea VIDEO difuzată de Realitatea TV Cluj.

Închipuiți-vă

Am publicat textul acesta pe voxpublica.ro (AICI), acum mai bine de o lună. Îl pun acum şi pe blog ca să ştiţi - cine vrea, evident - care este părerea mea în problema cea mai dezbătută vara asta. Şi ca să înţelegem odată în plus de ce preşedintele-jucător se joacă de-a mineritul cu atâta râvnă.

Închipuiți-vă că firma unor bogătași veșnic nesătui ar începe să arunce cu bani într-o țară săracă. Să riște niște zeci sau sute de milioane de euro pentru a scoate apoi miliarde. De fapt, e greșit spus să riște. Mai corect e să investească. Așa se face orice afacere, veți spune.

Închipuiți-vă că investiția ar fi în oameni, dar nu în cei de pe stradă. Ei trebuie să aibă o calitate: putere de decizie. Sau alta: influență. Prima țintă ar fi guvernanții. Un rând ia potul și pleacă, apoi vine altul și încă unul. Afacerea se maturizează greu, iar oamenii aceștia cu costume de firmă sunt scumpi, dar merită; măcar așa nu se vor turna unii pe alții. De sus în jos și de la dreapta la stânga, ”investițiile” ar atinge șefi de comitete și comisii, primari, prefecți, magistrați și multe alte categorii, fără carte, dar mai ales cu. E ușor să închizi ochii dacă ți se umple punga. Și apoi, nu trebuie decât să te lași luat de curent: în loc să urli la lună pe gratis, mai bine faci ca toți ceilalți.

Închipuiți-vă acum că această cangrenă ar putea fi descoperită și înfierată de medicul societății, care este presa. Sau câinele de pază, cum i-ar zice unii. Ar fi păcat ca întregul business să se înece la mal. Așa că firma ar cumpăra publicitate la un nivel nemaivăzut. Altfel spus, tăcere. Mari televiziuni, mari ziare, site-uri. Știu, pare penal, dar aceasta e numai o poveste și, oricum, am convenit deja că magistrații ar privi în altă parte. Până la urmă, de ce să latre presa? Cine ar vrea să mai audă, o dată în plus, că țara are oameni corupți? Sau ce folos ca publicul să afle că marea afacere ar putea desfigura natura, stârpi animale și îmbolnăvi generații de oameni? Vin bani, ăsta ar fi mesajul care ar trebui transmis locuitorilor respectivei țări, ca să judece cu lăcomia, nu cu mintea, ca să vadă prezentul și să ignore viitorul.

Închipuiți-vă că țara aceasta ar avea zăcăminte de câteva sute de tone de aur. Închipuiți-vă că țara aceasta ar fi România.