Un avion prăbuşit numit România

Dragi prieteni, între tragedia de luni, la modul particular, şi drama ţării, la modul general, nu sunt mari diferenţe. România este prabuşită de 24 de ani, iar guvernanţii caută zadarnic să localizeze prosperitatea. Sau măcar normalitatea. Comunicaţiile funcţionează, ne ştim poziţia geografică - nu suntem izolaţi în munţi sau pe o insulă pustie, ci în Europa - dar nu există competenţă şi bună intenţie.

 
Pe raza comunei Horea au murit cu zile doi oameni, dar pe arealul dintre Tisa, Dunăre şi Prut au trecut în nefiinţă mii de români fără vină, din 1989 încoace. Nu e o figură de stil: gândiţi-vă la problemele din sănătate, la lipsa medicamentelor, la drumurile înguste şi prost semnalizate, la numărul redus de poliţişti, care doar ne amendează, nu ne şi protejează. Nu vreau să devin melodramatic, dar sunt mulţi dintre români cărora le-a murit şi speranţa, deşi ei scăpat momentan cu viaţă.

Politicienii din opoziţie trag acum în politicienii de la putere, dar scapă din vedere fotografia de ansamblu: toţi au mâinile pătate de sânge!

Să fim tigri, nu papagali! Sau despre politicienii pe care îi merităm

Avem politicienii pe care îi merităm. Versatili, dornici de îmbogăţire rapidă şi avizi de influenţă; gata să uite azi ce au spus ieri şi, mai cu seamă, decişi să se prefacă mâine că nu au promis nimic astăzi. Ni se cuvin pentru că i-am lăsat să devină aşa. Dezinteresul nostru a hrănit nişte monştri tot mai mari şi mai lacomi.

De 23 de ani, sănătatea suferă. Pacienţii mor cu zile, corupţia este în floare, medicii şi asistentele îngroaşă numărul celor care s-au săturat de România. Salariile sunt mici, aşa că mulţi dintre medicii care n-au plecat ştiu ei ce ştiu: şi-au făcut propriul business în cadrul celui de stat. Plăteşti, trăieşti, n-ai bani, mori! Există varianta underground, dar şi cea legală, pentru că te tratezi la spitalul Ministerului şi achiţi la clinica privată a doctorului. Comerţul cu organe se face la vedere: dacă ai bani sau eşti influent, ai prioritate. Nu trebuie să aştepţi ani după rinichi, ci zile. Iar acest lucru e legal, pentru că normele sunt ambigue.

Sistemul de învăţământ scoate câţiva olimpici şi multe rebuturi. Profesorii din preuniversitar sunt total nemotivaţi, iar cei din universitar, mulţi dintre ei, prea bine plătiţi şi prea blazaţi. În facultăţi se găsesc încrengături de familie. Tocmai pentru că se plăteşte bine şi oferă statut social, cariera universitară i se cuvine fiului, nepoatei, amantei. Nu ajunge să fii deştept, trebuie să fii şi conexat, linguşitor, concesiv.
Când vrea, şi din păcate vrea des, statul este cel mai prost manager. Că nu are banii lui, ci ai tăi. Cumpără mături la preţ de aspiratoare, face terenuri de sport în pantă şi cheltuie pe o şosea cu două benzi cât pentru un circuit de Formula 1, cu tribune cu tot. Şi ştii ce mai face statul? Le dă temă propriilor avocaţi să piardă procese, astfel încât banii tăi să ajungă în buzunarele unor companii. Asta când nu le dă direct, prin licitaţii trucate.

Justiţia noastră ar trebui să fie oarbă, ca Themis, dar nu e aşa. Magistraţii văd, şi încă foarte clar, propriul interes şi pe cel al unor partide. Nu degeaba preşedintele şi premierul coabitează în pact şi se războiesc în procurori.

Este o regulă să nu lăsăm tehnocraţi la guvernare, pentru că ei „nu răspund politic". Uite ce fac cei care ar trebui să fie responsabili! Mereu se pune problema schimbării clasei politice, dar asta nu e ca şi cum ai lua un parizer de pe raft şi l-ai înlocui cu un salam de Sibiu. Aşa că ne consolăm şi îi votăm pe unii sau pe alţii dintre exponenţii aceluiaşi fenomen.

Ia să ieşim pe stradă la fiecare golănie, la fiecare licitaţie trucată, la fiecare lege bizară adoptată tacit, la fiecare pensie de parlamentar majorată din pix, aşa cum am făcut-o pentru Roşia Montană! Să vedeţi atunci că nu trebuie schimbată întreaga clasă politică, ci aceasta pe care o avem va deveni brusc mai atentă, mai responsabilă, mai dispusă la eforturi.

Gândiţi-vă că suntem într-un circ. Dresorul de papagali intră la păsări cu mâinile goale, poate cu nişte grăunţe în buzunare, şi nici prin cap nu-i trece că ar putea plăti pentru o secundă de neatenţie. Mai greu e cu dresorul de tigri, care mereu trebuie să-şi păzească spatele. Pentru el, nicio precauţie nu e de ajuns. În acest circ, noi am fost până acum papagalii. Haideţi să fim tigri! Ştiţi ce se va întâmpla? Se va schimba totul, deşi în realitate nu se va schimba nimic: vom avea şi atunci politicienii pe care îi merităm.

„U" e senzaţia Ligii I anul acesta, nu Steaua

Steaua a câştigat campionatul cu cinci etape înainte de finalul sezonului, dar nu poate fi numită senzaţia Ligii I. Când investeşti câteva milioane de euro în transferuri, ar fi chiar ruşinos să ratezi titlul. Până la urmă, cu cine a concurat trupa lui Reghecampf anul acesta: cu Pandurii? cu Astra? cu Petrolul? Dinamo şi Rapid nu s-au luptat cu Steaua, ci cu propriile probleme financiare, iar Vasluiul şi CFR au făcut greşeli de strategie şi s-au scos singure din cursă. Marea performanţă a bucureştenilor nu este titlul, ci că Gigi a reuşit să păstreze acelaşi antrenor un an întreg. Ăsta da miracol!

Senzaţia Ligii I a fost, anul acesta, „U" Cluj, care s-a salvat incredibil de la retrogradare. De acum, acest lucru a devenit mai mult ca sigur. „U" a izbutit să rămână deasupra liniei roşii după un campionat în care a luat fotbalişti de la solduri, în care a încăput pe mâinile Anamariei Prodan, iar mai târziu pe ale unui administrator special, la capătul unui sezon în care n-a avut bani, patron, sprijin de la autorităţi. Suporteri, atât a avut „U". Apoi şi antrenor. Ca într-un scenariu de film, a venit omul cu ambiţii şi fără inhibiţii, care nu acceptă jumătăţile de măsură, fotbalistul aspru transformat în antrenor aspru. Ionel Ganea ar trebui să fie personajul principal al unui film care să vorbească despre victoriile în faţa femeilor şi copiilor din tribune, despre tunelurile fanilor care au trăit meciurile dincolo de porţile stadionului, despre biletele de „solidaritate", despre modestie, efort, lacrimi, despre sacrificiu. Iar una dintre scenele care nu trebuie ratată este cea din finalul meciului dramatic cu Chiajna, cu Muzac în portă, scăpând fără gol după un penalti. Însuşi Dumnezeu şi-a întors atunci faţa către „U", cum s-a mai întâmplat de câteva ori de-a lungul a 94 de ani. Universitatea a fost ca un atlet accidentat, care se încăpăţânează să încheie cursa în cel mai pur spirit olimpic. Poate fi aşezată acum în aceeaşi galerie cu Derek Redmond, sprinterul care a trecut linia de sosire la Olimpiada din 1992, sprijinit de tatăl său, ori cu gimnasta Kerri Strug, care a aterizat pe piciorul accidentat la Olimpiada din 1996.
 

Acum vreo 15 ani, pe când eram un tânăr reporter, l-am sunat într-o seară pe Farkas Paneth. Pe lângă faptul că fusese un mare jucător şi antrenor de tenis de masă, bătrânul evreu a avut şi o viaţă absolut spectaculoasă, cu trei evadări din mâinile nemţilor, una chiar de la Auschwitz. Din vorbă în vorbă, mi-a spus că îl vizitase de curând o echipă de filmare din Statele Unite, pentru vreo opt ore de interviu despre Holocaust, şi că primise de curând o scrisoare de mulţumire pentru mărturiile sale. „Cine v-a trimis scrisoarea?", l-am întrebat. „Un tip, Steven şi nu mai ştiu cum", a răspuns. „Ăăăă. Steven... Spielberg, cumva?". „Da, ăsta e". Spielberg ar putea trimite o nouă epistolă la Cluj, pentru că povestea Universităţii, toată, dar mai ales cea din primăvara lui 2013 este perfectă pentru un film cu happy-end la Hollywood. Doar să vină şi afurisita de licenţă...

Eu nu vreau sa mergem la Mondiale

Va reprezinta Stancu? Pintilii? Gardos? Va simtiti mandru ca sunteti conational cu Piturca? Eu, nu. Fotbalistii in rosu au fost caraghiosi marti seara la Amsterdam, insa nu e cazul sa va rusinati. Ce ati vazut pe ArenA a fost o bufonerie, o caricatura deplasata si rautacioasa a echipei care facea mii de romani sa iasa in strada in ’94; nu a fost nationala, ci un experiment grotesc al lui Victor Piturca.

Ca sa intelegem meciul de la Amsterdam, trebuie sa ne intoarcem la Europeanul din 2008. Atunci, Olanda – deja calificata in sferturi – ar fi vrut sa piarda partida cu noi, insa am fost atat de ocupati sa ne aparam incat nici macar nu ne-am prins. Pana la urma, batavii s-au plictisit si ne-au taxat. Doua goluri, atat a fost amenda pentru prostie si putem spune ca am scapat usor. In urma cu cinci ani, ca si aseara, pe banca nationalei era Piturca. Din pacate, selectionerul ne-a demonstrat ca nu a inteles nimic din acel meci, ultimul pe care l-am jucat vreodata la un turneu final. A mizat la Amsterdam tot pe cei care duc pianul in locul celor care canta la el. Si a mai platit o data.

La un Campionat Mondial, fotbalul isi atinge scopurile primordiale. Alimenteaza intreaga planeta de la aceeasi priza, impinge fluxuri de emotie si adrenalina pana la revarsare. Pentru ca totul sa fie perfect, la marele dans in jurul mingii cu hexagoane trebuie sa participe si echipa tarii tale. Inseamna mai mult decat o onoare. Inseamna o racordare la ora exacta a planetei. Dar stiti ce? Prefer sa nu mergem anul viitor Campionatul Mondial. Nu vreau sa ne reprezinte Stancu, Pintilii sau Gardos, refuz sa tin pumnii unui selectioner care aduna mere cu pere si atleti cu fotbalisti.

Experimentul grotesc al lui Piturca nu trebuie incurajat. La nationala e nevoie de o restabilire a sistemului de valori. Pana nu se va intampla acest lucru, nu vom fi niciodata mandri ca suntem conationali cu jucatorii din echipa Romaniei.

Tratatul de pace

Chipciu nu a dat doar un gol, vineri seara, ci a semnat un tratat de pace. Pacea de la Budapesta. Romania a jucat prost si a luat un punct nemeritat. Aproape l-a furat! Dar de data asta putem s-o dam dracului de moralitate. Mii de unguri extremisti abia asteptau sa mai traga niste sudalme la adresa romanilor si sa behaie satisfacuti ca ne-au batut. Pentru placerea de a-i vedea redusi la tacere, sa primim remiza asta ca pe o binecuvantare. E clar, oricum nu puteam spera la mai mult. La o victorie a Romaniei, ar fi behait alti extremisti, ai nostri, insa la egal s-a facut liniste. Pace. Din pacate, nu si prietenie.

Daca ar fi totusi sa carcotim, am observa ca nationala noastra a fost schioapa la Budapesta. Tatarusanu a stat tot meciul lipit de linia portii, Stefan Radu a parut stingher, Pintilii a fost de-a dreptul emotionat, desi tribunele erau goale, “Motanul” Stancu si-a incaltat ghetele invers, iar Torje a fugit fara vreo logica. Cel mai amuzant a fost Goian, care s-a invartit in jurul varfului lor de atac ca pe langa Monumentul Aviatorilor. Ba a mai si facut un penalty. Terenul a fost groaznic, dar mingea a parut ovala numai cand o pasam noi. Cand era la ei, se rotunjea la loc. Am revazut Romania haotica din meciul cu Lituania, de la Cluj (0-3), dar una cu o doza dubla de noroc.

FOTO: gsp.ro

Vine partida cu Olanda si extremistii vor intra in somaj. La Amsterdam va conta doar fotbalul. Daca vom juca asa ca vineri, nici norocul lui Piturca, nici vreo jonglerie de-a lui Mutu nu ne va salva. Nu vom putea spera decat la un rezultat de care sa nu ne jenam prea tare. Apropos. Daca tot e o infrangere planificata, poate ar trebui sa-i vedem mai devreme pe teren pe Maxim si Chipciu, baietii astia tehnici si iuti care au contribuit la golul de 2-2 de la Budapesta. Cel cat un tratat de pace.

Omul zilei

Costin Ştucan este eroul zilei, pentru cei care mai cred în presă, fraierul zilei, pentru cei care profită de pe urma ei. Deci, una peste alta, omul zilei. Media a pierdut demult drumul drept, iar Ştucan este doar unul dintre cei cărora libertatea de exprimare le-a trosnit o scatoalcă. Sunt mulţi alţii, pălmuiţi în anonimat de micii sclavi ai marilor interese.

Este vorba, pentru cine nu ştie, de jurnalistul suspendat pentru că a comentat şi a prezentat imagini cu momentul în care Gigi Becali a comandat schimbarea lui Pintilii, la meciul cu Chelsea. Detalii AICI.

Costin Ştucan

Să derulăm puţin caseta. Steaua a fost mereu o echipă iubită, dar înota, prin marea de fani, cot la cot cu Dinamo, Rapid, ba chiar şi cu Universitatea Craiova. De prin 2000, Steaua a început să se distanţeze. Cea care a împins-o de la spate a fost o televiziune. PRO TV a şlefuit Steaua seară de seară, i-a ascuţit colţurile încovoiate cu ştiri tabloid şi a placat-o cu aurul de 24 de carate al punctelor de audienţă. Totul, în baza unui contract despre care s-a aflat abia după câţiva ani (detalii AICI). Aşadar, dacă aţi devenit fan Steaua în ultimul deceniu, dacă fiii v-au cerut tricouri cu Bănel sau Dodel, aflaţi că aţi fost manipulat. Sună dur, dar nu trebuie să vă ruşinaţi. Mulţi alţi români s-au lăsat impresionaţi de farmecul Ralucăi Arvat sau al Corinei Caragea.

Iată de ce nu se făcea ca tocmai trustul PRO, care include sport.ro, să îşi bată singur cuie în talpă. Să îşi saboteze propria creaţie. Să înceapă tocmai acum, între prima şi a doua manşă cu gigantul Chelsea, să trateze Steaua cu măsuri egale. Suspendarea lui Ştucan este perversă, dar logică.

A intrat în folclor, pe la accidente, vorba că de vină este mortul. Aşa şi aici. Costin Ştucan şi-a făcut treaba, dar a greşit locul unde să se ia la trântă cu Becali (mi-e teamă însă că nici vreun alt trust nu ar fi ştiut gestiona demn conflictul cu patronul Stelei). Jurnalistul a primit un semnal: de acum, va trebui să-şi ţină gura. Iar acest lucru este simbolic pentru cei mai mulţi dintre ziariştii care se încăpăţânează să nu ţină cont de interesele patronilor.

Poţi studia în Danemarca şi Suedia pe gratis. Ce trebuie să faci

Dacă oferta din titlu ţi se pare tentantă, primul pas este să mergi la târgul EEF (European Education Fair) de la Cluj. Evenimentul va avea loc la Cluj, la hotel Napoca, joi între 11.00 şi 17.00. Acolo vor veni profesori de la universităţi din Danemarca şi Suedia, gata să îţi prezinte oferta lor educaţională. Important de ştiut: în aceste ţări, învăţământul este gratuit pentru toţi cetăţenii Uniunii Europene. La târg vei găsi de asemenea oferte şi de la universităţi din alte şapte ţări: Marea Britanie, Olanda, Elveţia, Germania, Spania, Italia şi Ungaria.

În sprijinul universităţilor din Olanda va veni consilierul educaţional IEC (International Education Center) Magda Costei, care va face o prezentare numită "Lalele, ciocolată, mori de vânt şi alte 99 de motive să  studiezi în Olanda".

La evenimentul de la Cluj a fost invitat Adi Hădean, cel mai cunoscut blogger clujean, care timp de o oră va aborda subiecte legate de radio, TV, presa, marketing, branding, fotografie, blog şi, evident, gastronomie.

TIPS&TRICKS

Danemarca

• Majoritatea studenţilor au un part-time job, dar ca student ai voie să lucrezi maxim 15 ore pe săptămână
• Profesorii sunt extraordinar de deschişi, îşi fac timp de discuţii, ba chiar ies la o bere cu studenţii dacă sunt invitaţi

Olanda

• Taxa de şcolarizare este unică pentru toate universităţile din Olanda, fiind impusă de guvern - 1771 euro/an
• Studenţii sunt încurajaţi să lucreze în timpul facultăţii (min 32 ore/luna) printr-o bursă de 500 euro/lună

Marea Britanie

• În Marea Britanie, foarte multe universităţi au luat decizia de a recruta studenţi şi în luna ianuarie, adică la jumătatea anului şcolar
• Doar 9% din cei care au terminat studiile în Marea Britanie nu şi-au găsit un loc de muncă, la şase luni de la terminarea facultăţii

Suedia

• Odată admişi, studenţii din Suedia au posibilitatea să urmeze stagii practice în companii renumite, cum ar fi Ikea, Volvo sau Ericsson
• Suedia se poate mândri cu 9 instituţii de învăţământ superior în top 500 al celor mai bune universităţi din lume

O carte speciala. Daca va place sportul, nu o ratati

Un prieten special a scris o carte speciala, pe care v-o recomand cu caldura daca va place sportul. Adrian Fetecau este omul pe care il crezi atunci cand vorbeste sau scrie despre sport, iar Jimmy Batausul este descoperirea sa: un pugilist roman care a ajuns in boxul mare cu mult inainte de Doroftei sau Bute. Veti gasi insa in paginile acestui volum si texte despre Bute, cum sunt si despre Messi, Hagi sau Maradona.

In prefata, Adrian Fetecau are amabilitatea sa spuna ca a scris cartea la indemnul meu. Ii multumesc, dar nu trebuie sa il credeti; adevarul este ca intregul merit este al sau. In consecinta, tot Adrian va incasa si eventualele critici, desi tare mi-e teama ca va primi doar laude :)

Daca vreti autograful autorului, trebuie sa stiti ca o lansare a cartii va avea loc si la Cluj, la finalul lui ianuarie.

Despre Adrian Fetecau imi place la nebunie un paragraf pe care i l-a dedicat D.R. Popescu acum 13 ani. "De unde o fi venit acest nume ce are rime in bagau, Bacau, mestecau si mancau? Nu stiu. Oricum, Fetecau, cu parul ascuns sub o chelie stralucitoare, pune atata patima in relatarile meciurilor de box incat te face sa palpiti si sa traiesti inclestarea de forte din ring ca si cum ai fi de fata!"

Un interviu groaznic al lui Uioreanu. Lobby pentru specialisti

Va invit sa priviti acest interviu acordat de Horea Uioreanu dupa ce fiul sau a fost retinut pentru trafic de droguri. Cum vi se pare? Eu, sincer, il gasesc groaznic.


Am toata simpatia pentru presedintele Consiliului Judetean acum, cand trece printr-un moment neplacut al vietii sale, si nu vreau sa pun sare pe rana. Este insa un lucru din care Uioreanu ar trebui sa traga invataminte, un moment care ar trebui sa-l convinga sa-si angajeze specialisti si sa asculte de ei.

Un specialist in comunicare bun ar fi stiut sa il invete sa obtina chiar un avantaj din aceasta situatie. Ar fi organizat special o conferinta de presa, in care jurnalistii ar fi gasit un tata indurerat, plin de remuscari, cu o lacrima in coltul ochilor, dar un tata demn, curajos, gata sa isi sprijine fiul neconditionat. Declaratia ar fi inceput cu "acum vin de la DIICOT, mi-am anulat orice alta actiune a zilei".

Ce s-a intamplat in schimb? Un interviu "furat" la o actiune despre cu totul altceva si o declaratie nefericita:
1. Omul zicea ca nu stie ce i s-a imtamplat fiului sau
2. "Mi-ar parea rau să fie adevarate acuzele" este parca o vorba aruncata despre vanzatorul de ziare din coltul strazii, care s-a despartit de concubina
3. "Este un copil din prima casatorie". Fara cuvinte.

Prin filme, astfel de situatii sunt cantarite pe toate fetele de specialistii omului care iese in fata camerelor TV, iar mesajul este totdeauna cel corect. Acum este evident ca nu a fost. Un semnal de alarma pentru domnul Uioreanu, daca ii pasa de ce crede si spune lumea. Iar distanta de la "groaznic" la "corect" este, ca sa imi duc lobby-ul pana la capat, foarte scurta: un specialist.

Sa radem putin pe seama lor, ca ei rad de noi permanent

Cu sprijinul colegei Silvia Pugna ne-am jucat un pic cu dragii nostri politicieni. Si nu numai. I-am imaginat Mosi Craciuni, desi nu asteptam cadouri de la ei. Cum spuneam in titlu, sa radem putin pe seama lor, ca ei rad de noi permanent. Ca ei vorbesc despre criza, in vreme ce noi o traim.

Gasiti 10 personalitati deghizate in mosi AICI.

Avem 35 de fotografii în cursa pentru premiul "Ioan Lespuc". Deocamdată

Până la această oră, 9 fotoreporteri şi-au înscris lucrările în concursul "Ioan Lespuc". În total, sunt 35 de fotografii, dar cred, din experienţa anilor trecuţi, că numărul înscrierilor va creşte pe final cu 30-40%.

Mai sunt trei zile până la oprierea înscrierilor. Ultima zi este 12 decembrie.

Şi o informaţie de ultim moment: câştigătorul va fi anunţat vineri, 14 decembrie, în cadrul festivităţii de premiere a celor mai buni sportivi ai Clujului.

Iată încă o fotografie foarte reuşită înscrisă în concurs.

Fotografii noi în concursul "Ioan Lespuc"

Ma bucur sa vad ca are succes concursul de fotografie sportiva "Ioan Lespuc". Sunt deja  6 fotografi care si-au inscris lucrarile. Clujul e mic, cel putin in ceea ce priveste zona media, sa nu va asteptati sa avem 100 de competitori :)

Iata o fotografie frumoasa pe care am primit-o astazi in concurs. Nici de data asta nu va spun cine a realizat-o.

75 de fotografii de excepţie

Ca tot e in desfasurare concursul de fotografie sportiva "Ioan Lespuc", iata niste instantanee de sport senzationale de anul acesta, publicate pe site-ul cnn.com, cel despre care imi place sa spun ca da ora exacta in online-ul mondial.

Merita sa le vedeti.Va fac "pofta" cu doua dintre ele.

FOTO: Doug Pensinger / Getty Images

FOTO: Ryan Pierse / Getty Images

Cinci concurenţi s-au înscris deja în cursa pentru premiul "Ioan Lespuc"

Cinci concurenti s-au inscris deja la editia de anul acesta: Lucian Cuibus, Alex Prunean, Claudiu Guraliuc, Flaviu Tomescu si Szilagyi Palko Pal. Multumiri, ii anunt pe toti ca fotografiile lor au intrat oficial in competitie. Va reamintin ca inscrierile se pot face pana in 12 decembrie, asa ca lista concurentilor ramane deschisa.

Va propun una dintre fotografiile inscrise. Nu va spun cine a realizat-o, dar el se stie si il felicit pentru ea.

Gasiti AICI informatii despre concurs.

Chiar Mircea Badea. Celebritatea, bat-o vina :)

Mircea Badea şi-a făcut pagină pe Facebook, iar celebritatea sa a trecut o nouă probă. Şi-a făcut pagina ieri. Azi, când am început să scriu textul, la 18.36, avea 38.164 de fani. Am dat refresh după un minut: 38.223. Deci +59.

Să mai dau un F5, e 18.38: nu e spectaculos, 38.256, adică +33.

Mai tare e că paginii îi spune "Mircea Badea chiar el". Badea nu e stăpân pe Facebook pe numele lui. O simplă căutare va scoate la lumină mai multe pagini şi conturi cu acest nume. Asta e tot din dezavantajele celebrităţii. Noroc că acum are şi o pagină "chiar a lui".

Concursul foto "Ioan Lespuc" - începe o nouă ediţie

 Începând de marţi, 4 decembrie, porneşte o nouă ediţie a concursului de fotografie sportivă „Ioan Lespuc”. Competiţia care se adresează fotoreporterilor clujeni care au realizat lucrări în domeniul sportiv se află anul acesta la cea de-a şaptea ediţie. 

Fotoreporterii clujeni pot trimite cel mult cinci fotografii de persoană spre jurizare, la adresa concursfoto2012@gmail.com, în perioada 4-12 decembrie 2012. Cea mai reuşită fotografie va fi recompensată în cadrul galei de premiere a celor mai buni sportivi clujeni ai anului 2012, care va avea loc cel mai probabil în 18 decembrie.

Juriul este format din patru persoane, jurnalişti sportivi şi reprezentanţi ai mediului academic, specialişti în sport, media şi imagine. Al cincilea "membru" al juriului va fi pagina de Facebook "Concurs Foto Ioan Lespuc", unde fotografiile vor fi publicate în 13 decembrie şi vor putea primi like-uri până în 16 decembrie.

Anul trecut, două fotografii s-au aflat la egalitate pe primul loc. Acestea au fost realizate de Ioana Tohat şi Sandor Manases.

Ioan Lespuc, cel care dă numele concursului, este un fost fotoreporter clujean. A lucrat între 1970 şi 1999 la mai multe publicaţii locale şi naţionale, printre care Făclia, Sportul, Mesagerul Transilvan, Transilvania Sport sau Ziarul de Cluj. S-a stins din viaţă în 2005.

NOTĂ Concursul se adresează fotoreporterilor clujeni, profesionişti sau amatori. Fotografiile trebuie obligatoriu să fie realizate în 2012 şi să aibă ca subiect evenimente sportive. Juriul va aprecia atât partea artistică a lucrării, cât şi importanţa evenimentului surprins. Fotografiile nu vor fi publicate decât în contextul acestui concurs.

PS Premierea sportivilor a fost programata pentru 14 decembrie, asa incat votarea pe Facebook va dura din pacate o singura zi, 13 decembrie.

Imagini superbe pe o pagină de Facebook

Vă recomand pagina de Facebook Te iubesc, Transilvania. O colecţie de imagini şi locuri superbe, din Transilvania. Dacă nu le-aţi văzut încă, această pagină vă va convinge că merită efortul.

Vă propun un nou proiect

Am lansat oficial un nou produs, care sper să îşi găsească loc pe piaţa on-line. Vi-l propun şi vouă. Se numeşte PROVINCIANEWS.RO. Veţi găsi ştiri naţionale, dar şi locale, din Alba, Bistriţa, Braşov, Cluj, Mureş, Sibiu şi Timişoara.

Găsiţi AICI comunicatul oficial.

Proiectul a fost dezvoltat împreună cu colegii de la Publyo (special thanks for Florin Chetreanu), iar dacă vă place cum arată site-ul trebuie să ştiţi că toate meritele le are Gabriel Ilie :). În versiunea beta, pe luna noiembrie, portalul a adunat peste 50.000 de unici (potrivit google analytics), ceea ce consider satisfăcător pentru un start up.

Content manager este Tudor Ştirbu, un jurnalist experimentat, fost la Clujeanul, Adevărul şi alte publicaţii.

Job de jurnalist online

Caut un jurnalist pentru ziuadecj.ro. Unul istet, sa scoata maxim dintr-un eveniment, si harnic, sa mearga fara ifose pe teren. Elemente precum macar o limba straina si experienta pe retele de socializare constituie avantaj. Daca sunteti interesati, astept mesaje aici sau pe fb.

Ce aş face dacă aş fi Rareş Bogdan

La început a fost Vadim... Jurnaliştii care vorbesc despre politică sunt tentaţi să şi intre în politică. Pe afară, Al Gore, Sarah Palin ori actualul comisar european pentru justiţie Viviane Reding sunt câţiva politicieni celebri care şi-au început cariera în presa. Pe la noi au fost multe cazuri de la Revoluţie încoace, iar în toamna asta sunt parcă mai multe ca niciodată. Sorin Roşca Stănescu vrea să candideze pentru PNL, Gabriela Firea va cere voturi din partea simpatizanţilor PSD, iar Ion Novăcescu va fi trimis în faţa poporului de partidul senzaţional. O ofertă de a candida are şi Rareş Bogdan.

 Unii ştiu că este acţionar la trustul în care lucrez. Rareş Bogdan va da un răspuns luni seara, în ceea ce pare să devină un reality-show (adică în direct la "Realitatea la raport"), dar până atunci vreau să mă pun un minut în pielea lui şi să caut plusuri şi minusuri.

Jurnalist sau nu? Politician sau nu?

Rareş Bogdan vine în presă din politică. Acolo a început, avea ambiţii mari încă din facultate. Abia apoi a intrat în presă, dar pentru a face business, nu pentru a scrie reportaje sau a face interviuri. Ce-i drept, scrie editoriale, dar şi Marga scria: asta nu îl face ziarist pe actualul şef ICR. Rareş a devenit cu adevărat jurnalist abia când a fost uns co-prezentator al unei emisiuni la Realitatea TV, lucru care i-a şi adus notorietate naţională.
Concluzia: AR TREBUI SĂ CANDIDEZE

Credibilitate afectată

Odată intrat în cursă, Rareş Bogdan îşi va pierde emisiunea. Mai grav este că îşi va pierde şi o bună parte din credibilitate. Dacă va mai avea vreodată o emisiune TV, cine va mai crede că jurnalistul independent Rareş Bogdan nu îi va face concesii lui Crin Antonescu, cel care i-a oferit un colegiu? Cadoul lui Crin este şi aşa otrăvit. Dacă jurnalistul-om de afaceri va refuza onoarea, lumea tot îl va vedea ataşat la cingătoarea uneia dintre taberele politice. Mă rog, odată intrat în horă, este chiar preferabil ca lumea să îl vadă liberal, nu între luntri.
Concluzia: AR TREBUI SĂ CANDIDEZE

Loc asigurat în Parlament

USL ar putea câştiga anul acesta alegerile mai clar decât a făcut-o vreo alianţă politică vreodată, după 1990. Dacă ai şansa de a candida pentru această alianţă acum, nu ezita. Peste patru ani, lucrurile nu vor mai fi, poate, atât de clare. Locul din Parlament este aproape asigurat, şi asta cu un efort mai mic decât în alte campanii. Lăsaţi-mă să cred că locul din Senat sau Camera Deputaţilor ar fi doar o rampă de lansare pentru ambiţiosul Rareş Bogdan.
Concluzia: AR TREBUI SĂ CANDIDEZE

Mai sunt multe aspecte de comentat, dar eu m-am pus doar un minut în pielea lui Rareş Bogdan şi mă bucur să ies din ea. Ştiţi de ce? Indiferent cât de simetric s-ar alinia stelele, eu nu aş candida, în cazul absurd al unei oferte. Politicienii i-au dezamăgit crunt pe români. Ce-i drept, şi jurnaliştii. Dar parcă Parlamentul e prea plin de oameni versatili, cu mult tupeu şi puţină credibilitate. Va mai trece mult timp până când percepţia se va schimba, iar eu nu aş irosi micuţul meu capital de încredere şi bună cuviinţă pe care am încercat să mi-l construiesc la televizor.

Cât despre Rareş, vom vedea în reality-show-ul din seara aceasta.